Poezii de S?nziana-Maria Stoie
cu timpul
mama vorbeşte tot mai duios
despre mâncarea de la cantina universităţii
de acum 33 de ani
ghemuită în fotoliu
cu mâinile vineţii la piept
buzele răsfrânte deasupra bărbiei
pleoapele ca fâşiile de material sintetic
s-a dus naibii ţara
cu 400 luai cartelă
şi îţi rămâneau şi de cheltuială
mă fac că nu aud
în timp ce vâr degetele în chicken paprika lui berryman
plecare aviatorilor
bătrânul poartă şapcă JESUS
ne fixează precum un animal atârnat
într-o plasă de corpuri inerte
vorbele lui cresc imense la fel cum
atunci când te prăbuşeşti în mijlocul străzii
ţipătul mamei se întoarce în tine
urmează staţia
în orbita câinelui cu un singur ochi
s-a încolăcit dumnezeu
ca un vierme luminos
înainte să coborâm
sărutăm cu toţii fruntea batrânului
de fiecare dată
zile în care
1.
cu lanţurile din jurul gleznelor
sparg trotuarul
cum în dozele de aluminiu
pocnesc fluturii
2.
prin fumul de ţigară gros puţin amărui
îţi pipăi buzunarele umplute cu firmituri
niciodată ca-n hansel şi gretel
presărate pe mijlocul drumului
când de undeva de sus
probabil de pe asfalt
cineva te strigă pe nume
3.
senzaţia că ne înecăm
în glodul şoselei
ca într-un camion plin cu solzi
ne întipăreşte pe feţe
un rânjet
unde mă ascund
îmi înfăşor tălpile în linoleum
ca în pielea unor cai tineri
după ce se închid uşile
mă leg de clanţă cu sfori roşii
şi aştept vulturii să-mi ciugulească
cheagurile de sare împăturite sub limbă
coridor strâmt I
noaptea
pe fundul paharelor
din ce în ce mai galbene
mă sufoc
vrând nevrând cu gura larg deschisă
a nu ştiu câta oară peşte
într-un acvariu din lame de ras
coridor strâmt II
elefantul din patul meu
alunecă prin mine
sunt o seringă care îi injectează respiraţie
de vodcă arsenic vitriol
acelaşi elefant scobit cu unghia
în tencuiala mucezită din baia bunicii
îşi leapădă încet şi dureros gogoaşa de spută
până când poţi să vezi
cum fumegă în carnea lui
chipurile morţilor dragi
ca nişte firişoare de tămâie
în nopţile buimace de aprilie
după ce sparge pântecele somnului meu
elefantul urcă spre cer cântând
din vene îi curge
un vin alb şi lăptos
tatuaj oniric
rădăcinile părului meu agaţă aerul parcat în vitrine
pumni creponaţi volţi albăstrii zăpada tiroliană
izbesc etajerele crystal austria
jupuiţi de amfetamină TRĂIM INTENS în gara bucureşti nord
pe retina unei şopârle
leagănele din parcul bazilescu urcă cerul goale
fără ochi urechi copaci înfipţi în inimă ca unghiile
deasupra baloanelor de săpun
un tânar mângâie
în loc de blana pisicii
poza cuiva râzând
transmitem în somn
lâncezeala în care ne desfacem corpurile
moi cleios înnodate precum funiile vagoanelor de mină
proptite pe marginea ferestrei
cu ochii lipiți stomacul ghem brațele azvârlite în lături
îşi fac loc dincolo de obiecte
ca printr-o placentă
kilometri de corpuri
străpung pielea orașului
oamenii zgârie cu unghiile
un turn babel din corpuri
atașat de nările asfaltului ca un ac de siguranță